spre mine.
— El este.
Am simțit cum îmi îngheață sângele.
— Poftim?!
Polițistul se uită la mine.
— Domnule, vă rog să rămâneți aici.
— Stați puțin! Eu doar l-am ajutat cu valiza!
Henric interveni imediat.
— Nu el este problema.
Apoi adăugă:
— El este cel pe care cred că îl urmăresc.
Am rămas cu gura întredeschisă.
— Pe mine?!
Polițistul îl rugă pe Henric să explice.
Bătrânul își scoase ochelarii.
— L-am observat pe bărbatul acela înainte să-l întâlnesc pe Mihai.
— Unde?
— La cafenea.
Arătă spre capătul terminalului.
— Îl fotografia.
M-am uitat la Henric.
— Pe