la 62 de ani?
— Din prima.
A început să râdă printre lacrimi.
— Atunci măcar într-o privință ai aflat deja adevărul fără ajutorul meu.
— Care?
— Că Nicolae s-a înșelat în privința ta.
M-am uitat spre tabloul de pe perete.
— Mai ai culori?
Ileana a zâmbit.
— Am păstrat mai mult decât culori.
Într-o cameră din spate se aflau trei dintre tablourile mele vechi.
Le păstrase peste treizeci de ani.
În săptămânile următoare am început să merg la ea aproape în fiecare duminică.
Singură.
Cu mașina.
La început drumul mă speria.
Apoi a