că nu suferise.
După două zile mi-am cumpărat bilet spre casă.
Amir m-a dus la aeroport.
— O să te mai întorci? m-a întrebat.
M-am uitat la el și am zâmbit trist.
— Nu cred.
— De ce?
Am tras aer adânc în piept.
— Pentru că am venit aici să fug de viața mea. Dar am înțeles că, dacă vreau să schimb ceva, trebuie să mă întorc și să schimb acolo.
A rămas tăcut câteva secunde.
Apoi mi-a pus în palmă o cutie mică.
Înăuntru era perechea aceea de sandale cu toc.
— Ca