La 48 de ani, Mariana, bucătăreasă la cantina unei școli

Dar adevărul era altul.

Nu după iubire fugisem.

Ci după senzația că mai contez pentru cineva.

În noaptea aia n-am dormit aproape deloc.

Dimineața mi-am sunat fiica.

Când i-am auzit vocea, mi s-a pus un nod în gât.

— Mamă… unde ești? Tata e distrus.

Am închis ochii.

Pentru prima dată după multe săptămâni m-am gândit la Nicu altfel decât cu supărare.

Mi l-am imaginat singur în bucătărie, încălzind ciorbă la aragaz și uitându-se la scaunul meu gol.

Poate că nici el nu știa să iubească frumos.

Dar asta nu însemna