într-o casă și să te aștepte cineva.
Nu mi-a spus „te iubesc”. Oamenii ca Doru nu spun așa ceva. Dar întinsese mâna peste masă și o pusese peste a mea, aspră și caldă, și a lăsat-o acolo. Pentru mine, care intrasem în casa aceea ca un obiect dat pe degeaba, vorba lui a fost mai de preț decât tot aurul din lume.
M-am uitat la mâinile mele, crăpate de la apa de la izvor, la casa care nu mai mirosea a pustiu, ci a pâine și a lână și a