foc și eu depănam lână lângă sobă. Nu vorbeam. La noi tăcerea nu mai era grea, cum fusese la început. Deodată, fără să se întoarcă spre mine, a zis:
— Când te-a adus taică-tău, mi-am spus că am făcut o prostie. Că am luat în casă o copilă care o să fugă la prima ninsoare.
A pus un lemn pe jar și a privit flacăra.
— N-ai fugit. Nici în noaptea cu viscol, când era cel mai ușor. Copiii au acum o mamă. Și eu… eu am uitat cum e să intri