La 17 ani, tata m-a dat de nevastă unui văduv de la munte, cu 2 copii mici, doar ca să scape de mine. În noaptea nunții am plâns până în zori, iar fetița lui de 8 ani mi-a spus în față: „Tu n-o să fii niciodată mama noastră”…

copil. Aveam 17 ani și, dintr-o fată alungată de acasă, ajunsesem mama a doi copii care mă strigau seara la culcare și nevasta unui om care învățase din nou să aștepte pe cineva.

Uneori mă întreb ce s-ar fi ales de mine dacă aș fi fugit în prima noapte, așa cum îmi șoptea toată frica din suflet să fac. N-aș fi știut niciodată ce e sub gheața pe care o vedeam în ochii Ancuței. N-aș fi auzit niciodată fluierașul lui Petrică prin casă.

Voi ați fi avut răbdare cu niște