rece strângându-mă de poală.
Vorba care mi-a schimbat noaptea
— Nu pleca, mamă. Nu pleca și tu.
Am rămas cu felinarul ridicat, cu răsuflarea tăiată. „Mamă.” Îi ieșise din gură fără să-și dea seama, așa cum îți iese numai ce ai adânc în suflet. M-am lăsat în genunchi lângă el și l-am strâns la piept. Mirosea a fum și a copil nedormit, și tremura tot.
— Nu plec nicăieri, i-am zis, cu vocea gâtuită. Doar stau lângă voi până vine tata.
Am pus felinarul deoparte. N-aveam ce căuta în viscolul acela; dacă