L-am adoptat pe fiul celui mai bun prieten al meu după ce acesta l-a

el nu este tatăl meu adevărat pentru că nu avem același sânge.

Apoi a ridicat trofeul.

— Știi cine m-a adus la primul meu antrenament?

Și a arătat spre mine.

— El.

— Știi cine a stat în mașină două ore după serviciu pentru că antrenamentul meu se termina târziu?

Tot spre mine.

— El.

— Știi cine a fost la fiecare meci?

Vocea îi tremura acum.

— El.

Am simțit o mână pe umăr. Era antrenorul lui Matei.

Eu deja plângeam. Fără rușine.

Fără să încerc să ascund.

Matei și-a întors din nou privirea spre