L-am adoptat pe fiul celui mai bun prieten al meu după ce acesta l-a

dus la grădiniță. A stat lângă mine când am avut febră. M-a învățat să merg pe bicicletă. A lucrat suplimentar ca să-mi cumpere prima pereche serioasă de adidași pentru baschet.

Am coborât capul. Îmi aminteam adidașii aceia. Îi cumpărasem în rate.

Matei continuă:

— Când aveam nouă ani, am pierdut un meci și am plâns tot drumul până acasă. Tata nu mi-a spus că sunt slab. Mi-a cumpărat o înghețată și mi-a spus că un meci pierdut nu spune cine sunt.

Daniel privea acum în podea.

— Când aveam doisprezece ani, am