L-am adoptat pe fiul celui mai bun prieten al meu după ce acesta l-a

încet:

— Atunci ai fost tatăl meu cu mult înainte să te numesc eu așa.

Am tras mașina pe dreapta.

De data aceea nici măcar n-am încercat să-mi ascund lacrimile.

Paisprezece ani mai devreme, un bărbat lăsase pe un blat din bucătărie un bilet pe care scria:

„Eu nu sunt făcut pentru așa ceva.”

În ziua aceea crezusem că eu doar salvez un copil de la abandon.

Nu înțelesesem încă adevărul. Matei nu fusese singurul care primise o familie.

Și eu primisem una.

Iar dintre toate lucrurile pe care le-am făcut