„Îți dau adăpost, dar timp de 3 zile ești a mea”

casa pierdută. Dorin n-a comentat. Doar a strâns cana mai tare.

A treia zi, cerul s-a limpezit. Zăpada scânteia. Drumul spre vale se vedea. Sofia a simțit un nod în gât.

— Azi plec.

Dorin a dat din cap.

— Așa e înțelegerea.

Înainte să iasă, el i-a pus în palmă o bancnotă mototolită.

— O mie de lei. Să ajungi la oraș. Să mănânci. Să dormi.

Sofia a izbucnit în lacrimi.

— O să ți-i dau înapoi.

— Nu-i nevoie. Doar să nu te mai întorci la cei care te-au aruncat în zăpadă.

A