păstrat scrisoarea.
— O citesc prea des.
Ana zâmbi.
— Atunci cred că Luca m-ar certa dacă nu te-aș întreba eu.
Îmi întinse stetoscopul.
— Vrei?
Am început să tremur.
Am așezat cu grijă stetoscopul acolo unde mi-a arătat.
Și am auzit bătăile.
Una.
Apoi alta.
Și încă una.
Am închis ochii.
Pentru câteva secunde am vrut să spun numele lui Luca.
Dar mi-am amintit scrisoarea.
„Eu am murit. Ea a supraviețuit.”
Am deschis ochii.
— Este puternică, am spus.
Ana zâmbi printre lacrimi.
— Da.
Nu am devenit mama ei.
Ea nu a devenit