”În tura mea de noapte la spital, au fost aduși de urgență doi pacienți”

pe scaun, cu ochii în gol. Fără telefon, fără lacrimi, fără aroganță.

Doar tăcere.

La un moment dat, m-am apropiat de ea.

„Va trăi,” i-am spus.

A ridicat privirea brusc.

„Serios?”

Am dat din cap.

„Dar viața lui nu va mai fi la fel.”

Nu a înțeles imediat.

Și nici nu trebuia.

Dimineața, când medicul a ieșit și a confirmat că Radu e stabil, poliția era deja pe drum.

Nu pentru accident.

Pentru plângerea depusă de mine.

Fraudă. Transfer ilegal de bani. Abuz de încredere.

Când l-au dus mai târziu,