”În tura mea de noapte la spital, au fost aduși de urgență doi pacienți”

Ba da,” am spus simplu.

Un medic a intrat în grabă.

„Trebuie dus în sală. Acum.”

Am dat din cap. „Mergeți.”

Targa a început să se miște, iar Andreea a vrut să meargă după el, dar s-a oprit lângă mine.

„Tu… tu nu ai suflet,” a spus printre dinți.

Am privit-o câteva secunde.

„Ba am,” i-am răspuns. „Doar că nu-l mai dau cui nu-l merită.”

Ușile sălii de operație s-au închis, lăsând-o pe Andreea pe hol, singură.

Pentru prima dată, nu mai avea control.

Orele au trecut greu.

Ea stătea