deja săpat un mormânt adânc. Lângă el se afla un sicriu scump, lăcuit, acoperit de crini albi.
La marginea gropii stătea tatăl fetei.
Într-o singură noapte părea că îmbătrânise cu zece ani. Mâinile îi tremurau, iar privirea îi era ațintită asupra capacului sicriului
Lângă el, plângând în hohote, stătea soția sa – mama vitregă a fetei.
Își ștergea necontenit lacrimile cu o batistă, își ținea strâns soțul de mână și șoptea:
— Era atât de bună… De ce tocmai ea?..
Preotul începuse deja să rostească ultimele rugăciuni.
Groparii se pregăteau să coboare