tăcere atât de lungă încât am auzit frigiderul pornind.
M-am uitat la Camelia.
— Da. Ce procură, Camelia?
Fața ei se schimbă.
În seara precedentă nu dormisem aproape deloc.
După ce Andrei adormise, scosesem din sertarul biroului dosarul cu actele casei. Voiam să verific ceva foarte simplu: dacă exista vreun motiv real pentru care soacra mea vorbea despre locuința noastră de parcă îi aparținea.
Și găsisem ceva.
Cu aproape doi ani înainte, când eu munceam câte zece sau unsprezece ore pe zi, Andrei îi dăduse mamei lui o procură limitată pentru