În fiecare duminică, cei doi copii ai vecinilor mergeau în sus și-n jos pe strada noastră cu un sac negru uriaș

Apoi a făcut o fotografie cu telefonul.

Mi s-a făcut pielea de găină.

— Îl cunoașteți?

Am mărit imaginea.

Nu i se vedea bine fața.

— Nu.

Polițiștii au început să vorbească și cu ceilalți vecini.

În mai puțin de o oră, descoperiseră șase pachete.

În fiecare era câte o fotografie a casei respective.

Unele arătau ferestre.

Altele, uși.

Una arăta mașina unei vecine.

Dar biletele erau diferite.

„ÎNCHIDEȚI UȘA DIN SPATE.”

„NU LĂSAȚI COPIII SINGURI.”

„VERIFICAȚI GARAJUL.”

Atunci fetița vecinilor a apărut la capătul aleii.

Mama ei alerga după ea.

— Sofia!