În fața vilei, SUV-ul alb, pe care Vali îl lustruia aproape zilnic, nu se mai vedea decât pe jumătate. Capota era acoperită cu pământ, resturi vegetale, bucăți de moloz și bălegar proaspăt. Roțile erau îngropate, iar mirosul se simțea până în stradă.

privirile întregii străzi, a curățat singur mizeria de pe mașină și din fața porții. Fiecare lopată ridicată era o lecție pe care nu o mai putea ignora.

La final, obosit și murdar, s-a apropiat de gardul Tanti Mariei.

„Îmi pare rău”, a spus cu voce joasă. „Am greșit.”

Bătrâna nu i-a răspuns imediat. S-a uitat la el, apoi la florile rupte.

„Nu mie trebuie să-mi arăți cu vorbe”, i-a spus. „Ci cu fapte.”

A doua zi, Vali a adus pământ bun, lalele noi și a reparat straturile pe care le