Ieșind pe poarta penitenciarului chirurgul a scos o femeie însărcinată

i-a spus primarul, simplu.

Andrei a început ca voluntar. A cusut răni, a salvat vieți, a adus pe lume copii. Oamenii au început să-l caute. Nu-l întrebau de trecut. Îl judecau după mâinile lui.

După trei luni, Cătălina a venit cu fetița. I-a pus-o în brațe.

„O cheamă Ana”, a spus.

Andrei a zâmbit pentru prima dată după mulți ani. Nu mai era un om fără drum. Viața îi dăduse, în sfârșit, un loc unde să rămână.

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată