adusă de urgență, fără familie, fără bani. O operație grea, făcută noaptea, cu riscuri enorme. El insistase să o opereze, deși șeful de secție refuzase. O salvase.
Aceea fusese bunica Cătălinei.
Andrei s-a așezat pe scaun, copleșit. Casa nu era o întâmplare. Era o datorie veche, întoarsă după ani.
A doua zi, au venit doi oameni din sat. Primarul și preotul. Știau cine fusese Andrei. Știau și de condamnare. Dar știau și altceva: spitalul din orașul apropiat rămăsese fără chirurg. Nimeni nu voia să vină.
„Dacă vrei… ai putea ajuta”,