Ginerele mi-a pus geanta în prag și m-a scos în stradă la 78 de ani, în frig. Când am sunat de la telefonul unui vecin la 112, în poartă a oprit o mașină de poliție… și din ea a coborât băiatul căruia îi șopteam soluțiile la teză, acum treizeci de ani…

și am pornit în jos, treaptă cu treaptă, ținându-mă strâns de balustradă, ca să nu-mi fugă genunchii.

În urma mea, ușa s-a închis. Nu trântită. Închisă încet, apăsat, ca o hotărâre.

Frigul m-a izbit în piept încă din ușa blocului. Ningea peste mașini, peste bănci, peste tot. Mi-am ridicat gulerul paltonului și am rămas o clipă locului, neștiind încotro. Casa mea era la peste 100 de kilometri, într-un oraș spre care nu mai pleca niciun autobuz la ora aceea. Nu aveam pe nimeni în tot cartierul.

M-am oprit la parter,