Genunchii i se înmuiară. Nu se așteptase ca o simplă filmare ascunsă să-l lovească mai tare decât orice conversație. Se prăbuși pe covor, cu un nod în gât, prins între furie și vinovăție — furie pentru ceea ce auzise și vinovăție pentru că nu văzuse mai devreme.
Încrederea pe care o construise cu Carla se spărgea într-o singură clipă.
Imaginea unei familii „vindecate” după pierdere se transforma într-o teamă surdă.
În mintea lui apărea aceeași întrebare: cine îi proteja, de fapt, pe copii?
Cu doar două săptămâni înainte, casa fusese plină