după-amiază, a venit la noi.
Nu mi-a adus mie nimic.
Avea un plic pentru Matei.
— Pot să i-l dau?
— Întreabă-l pe el.
Matei l-a primit.
Înăuntru era o felicitare scrisă de mână.
Tata îi cerea iertare pentru că, în seara pensionării lui, alesese liniștea adulților în loc să-și apere nepotul.
Matei a citit-o.
A pus-o pe birou.
Apoi l-a întrebat pe bunicul lui dacă vrea să joace fotbal cu el.
Nu însemna că totul fusese șters.
Dar era alegerea lui Matei.
Eu făcusem deja alegerea mea.
Nu aveam să mai