mea era deja o minciună.
Am scos cheile mașinii și i le-am întins.
—Hai.
—Unde?
—Înapoi.
M-a privit confuz.
—Înapoi la viața ta.
A încercat să refuze.
Dar de data asta nu l-am lăsat.
În lunile care au urmat, am făcut ce trebuia.
Am divorțat.
Am scos la lumină tot.
Procese. Dovezi. Adevăr.
Nu a fost ușor.
Dar, încet… Robert și-a recăpătat demnitatea.
Nu totul.
Nu trecutul.
Dar suficient cât să o ia de la capăt.
Într-o zi, stăteam pe o bancă, în parc.
El, cu o cămașă curată.
Eu,