Fostul meu soț dormea pe stradă, în timp ce eu trăiam în lux

incomod.

Am simțit că lumea se prăbușește.

—Așa că…?

—L-au atras într-o investiție. L-au făcut garant. Apoi au tras sforile… și l-au îngropat în datorii.

Am început să plâng.

—Și tu ai știut?!

—Am vrut să te protejez…

—M-ați mințit! Ați distrus un om!

Tăcere.

Am plecat fără să mai spun nimic.

În aceeași zi l-am căutat pe Robert.

L-am găsit în același loc.

De data asta, nu a mai fugit.

—Știai că o să aflu… nu? am spus încet.

A dat din cap.

—Nu voiam să-ți stric viața.

—Viața