incomod.
Am simțit că lumea se prăbușește.
—Așa că…?
—L-au atras într-o investiție. L-au făcut garant. Apoi au tras sforile… și l-au îngropat în datorii.
Am început să plâng.
—Și tu ai știut?!
—Am vrut să te protejez…
—M-ați mințit! Ați distrus un om!
Tăcere.
Am plecat fără să mai spun nimic.
În aceeași zi l-am căutat pe Robert.
L-am găsit în același loc.
De data asta, nu a mai fugit.
—Știai că o să aflu… nu? am spus încet.
A dat din cap.
—Nu voiam să-ți stric viața.
—Viața