cafeaua în mână, ca în fiecare zi.
—Mamă… trebuie să te întreb ceva.
S-a uitat la mine, ușor neliniștită.
—Ce s-a întâmplat?
—Ce știi despre Robert?
A ezitat.
—Ce să știu… ați divorțat… fiecare pe drumul lui…
—Nu. Ce știi cu adevărat?
Privirea i s-a schimbat.
Și atunci am înțeles.
—Mamă… ce ați făcut?
A lăsat ceașca jos, încet.
—Nu trebuia să afli…
Inima mi-a căzut.
—Spune-mi.
A închis ochii o clipă.
—Soțul tău… nu voia să mai fie umbrit de trecutul tău. Robert… era prea respectat. Prea curat. Prea…