uriașe.
Sute de mii de euro… echivalentul a milioane de lei.
Semnături.
Garanții.
Și, la final… executare.
Totul se întâmplase în câteva luni.
Prea repede.
Prea organizat.
Am simțit că nu mai am aer.
Robert nu era genul de om care să se bage în datorii.
Nu avea cum.
Am continuat să caut.
Și atunci am văzut.
Un transfer.
O sumă mare.
Dintr-o firmă… care îmi era foarte cunoscută.
Firma soțului meu.
Mâinile mi-au început să tremure.
Nu… nu putea fi…
Dimineața, am mers direct la mama.
Stătea liniștită, cu