Fiul miliardarului avea dureri cumplite

seamă.

Maria.

Două luni mai târziu, David alerga prin grădina vilei râzând.

Fără dureri.

Fără sedative.

Fără țipete în toiul nopții.

Iar într-o dimineață, când Maria își pregătea bagajul să plece înapoi în satul ei, Alexandru a oprit-o la poartă.

Avea ochii în lacrimi.

— Mi-ai salvat copilul. Nu am cum să-ți mulțumesc vreodată suficient.

Maria a zâmbit blând.

— Uneori oamenii uită că un copil nu are nevoie doar de aparate. Are nevoie să fie ascultat.

David a fugit atunci spre ea și a îmbrățișat-o strâns.

— Să nu pleci…

Maria l-a