noi”.
Nu „în apartament”.
Acasă.
Ne-am întors împreună.
Când am intrat, coșul era încă lângă ușă.
Elena l-a dus în bucătărie și a început să scoată lucrurile.
— Doamne, câte ați adus!
— Câte puțin.
— Asta numiți dumneavoastră puțin?
Nepotul meu își plimba deja mașinuța roșie pe masă.
— Mamaie, uite ce repede merge!
Fiul meu a desfăcut plăcinta.
Mirosul de mere și scorțișoară s-a răspândit prin bucătărie.
A tăiat o felie și a gustat.
A rămas câteva secunde nemișcat.
— Ce este? l-am întrebat.
Și-a șters repede ochii.
— E exact ca atunci când