Sub el, un plic gros și o mapă ordonată.
Am luat ursulețul în mână — chiar pe acela pe care mica Leo nu-l lăsa nici măcar la spital. În minte mi-au apărut imediat lămpile de la reanimare, mirosul de antiseptic, medicii care spuneau: „Șansa este una la o mie”. Atunci avea șapte ani.
Am rupt plicul. Înăuntru — fotografii: băiat palid cu tuburi, eu, vegheată de nopți nedormite, și o altă femeie — doctoriță cu chip obosit și ochi blânzi. Pe verso cu scris mare de mână: „Mulțumim pentru renunțarea la bani. Fiul