Fiul m-a dat afară din casă, iar nepoata mi-a adus pe ascuns o cutie veche: când am deschis-o, am găsit ceva ce i-a salvat viața cândva

care o ascunsesem cândva, ca să nu o găsească. Mi-era frică să o deschid de ani de zile. Și acum mi-era mai frică — dacă acolo e doar un trecut care nu mai folosește nimănui.

— Deschide-o, bunicuță — a șoptit Mia și s-a așezat lângă mine. — Până nu vede tata.

Am descoperit cu grijă banda adezivă. Capacul a cedat cu un clic ușor. Un miros de hârtie veche și un detergent de rufe cunoscut parcă din copilărie m-a lovit în nări. Deasupra era un ursuleț de pluș mic, cu o ureche ruptă.