de copiii care se răzgândeau de șase ori în timp ce 15 oameni așteptau în spatele lor, iar apoi ne povestea fiecare chestie amuzantă care se întâmplase în ziua respectivă.
La început, am presupus că era plătită în numerar.
Apoi, într-o noapte de la sfârșitul lui august, vorbisem despre mașina pe care o voia.
Am întrebat-o cât reușise să strângă.
Sloan a devenit straniu de tăcută.
„De fapt…”
Tonul acela mi-a atras imediat atenția.
„Ce?”
„Santiago încă îmi datorează banii pentru fiecare tură în parte.”
„Cât?”
S-a uitat în jos