urca lângă ea și îi citea povești.
Eu am încetat să mai iau somniferele fără să discut cu medicul și am cerut ajutor pentru propriile probleme, pentru că am înțeles că nu puteam să-i cer soției mele să nu ascundă lucruri în timp ce eu mă prefăceam că sunt întotdeauna puternic.
Aproape un an mai târziu, într-o dimineață, o duceam pe Maia la școală.
Privea din nou pe geam.
— Tată?
— Da?
— Mai vine omul noaptea?
Am zâmbit.
— Nu. Mama nu mai are nevoie de vizitele acelea.
— Pentru că e mai