trădare pe care mi-o imaginasem.
— De cât timp știi?
— Unsprezece săptămâni.
M-am ridicat.
— Unsprezece săptămâni?
— Te rog…
— Ai mers singură la consultații?
— La început.
— La investigații?
Dădu din cap.
— Singură?
— Da.
Nu țipam.
Dar vocea îmi tremura.
— De ce?
Ea mă privi în sfârșit.
— Pentru că mi-a fost frică.
M-am oprit.
— De mine?
— Nu. De ce s-ar întâmpla cu tine dacă diagnosticul se confirmă.
Cuvintele acelea m-au lovit.
În încercarea ei de a mă proteja, mă ținuse departe exact când ar fi trebuit să fiu lângă ea.
M-am așezat din