s-a mai speriat.
Stătea lângă mine și mă ținea de mână exact ca atunci când era mică.
După ce poliția a plecat cu el, casa a rămas într-o liniște grea.
Emilia s-a prăbușit pe scaun și a început să plângă în hohote.
M-am așezat lângă ea și am luat-o în brațe.
— Îmi pare rău… șoptea printre lacrimi. Mi-a fost atât de rușine…
— Nu ai de ce să-ți fie rușine.
— Credeam că se va schimba…
Am închis ochii câteva secunde.
— Oamenii care iubesc nu lovesc, Emilia.
A plâns mult în noaptea