s-a transformat repede în panică.
La întâlnirea cu avocatul, Ștefania s-a uitat la mine de parcă eram un străin.
— Îți dai în judecată propria fiică?
— Nu.
Am arătat spre document.
— Îmi cer înapoi banii.
— După tot ce am făcut pentru tine?
Aproape că nu-mi venea să cred ce auzeam.
— Ce ai făcut pentru mine, Ștefania?
— Ai locuit în casa noastră!
— În camera în care ați început să depozitați lucrurile lui Cătălin.
— Ai mâncat la masa noastră!
— Mâncare cumpărată și gătită de mine.
— Ai avut o familie!
Atunci am privit-o drept