ei nu mai urma să le finanțeze viața lună după lună.
În noaptea aceea am dormit la prietena mea Mariana.
Telefonul a vibrat ore întregi.
“Sper că ești mulțumită. M-ai făcut de râs.”
Mai târziu:
“Cătălin a trebuit să împrumute bani pentru cină.”
Și apoi:
“Mâine vii acasă și discutăm.”
Am citit ultimul mesaj de câteva ori.
Nu mă întrebase unde sunt.
Nu mă întrebase dacă sunt bine.
Nu spusese “te rog”.
“Mâine vii acasă.”
Pentru prima dată am observat cât de normal devenise pentru fiica mea să-mi dea ordine.