o cheltuială.
3.200 de lei.
Rata la creditul lor.
Cu doi ani înainte, Cătălin avusese probleme la serviciu.
Ștefania venise la mine plângând.
“Numai câteva luni, mamă. Până ne revenim.”
Câteva luni deveniseră doi ani.
Iar când situația lor financiară se îmbunătățise, nimeni nu-mi spusese:
“Mulțumim. De acum ne descurcăm.”
Dimpotrivă.
Plata devenise “contribuția mea pentru casă”.
M-am uitat la următoarea scadență.
Peste două zile.
Am anulat plata recurentă.
Nu cei 4.500 de lei din supermarket aveau să o surprindă cu adevărat pe Ștefania.
Ci faptul că mama