s-a strâns inima.
— Nu, dragul meu. Bunica va locui în altă parte.
— Din cauza mamei?
— Problemele dintre adulți nu sunt vina ta.
A tăcut.
— Mama plânge.
Am închis ochii.
Cu câteva luni înainte, propoziția aceea ar fi fost suficientă ca să mă întorc.
— Și eu am plâns, Matei.
— Dacă își cere scuze, vii înapoi?
M-am uitat în jurul micului apartament pe care tocmai îl închiriasem.
Era modest.
Dar era al meu.
— Pot s-o iert pe mama ta fără să mă întorc să trăiesc ca înainte.
Au trecut aproape șase luni.