Fiica mea a dispărut la șaptesprezece ani, șaisprezece ani mai târziu, am

Oamenii treceau pe lângă noi. Cineva ne-a privit curios.

Femeia m-a luat ușor de cot.

— Haideți să ne așezăm.

Ne-am așezat pe o bancă de lângă faleză.

Se numea Adriana.

Mi-a spus că, în urmă cu aproximativ cincisprezece ani, lucrase câteva luni într-o pensiune de lângă Brașov.

Într-o dimineață, o tânără venise acolo cerând de lucru.

— Era foarte slabă, își amintea Adriana. Avea părul mai scurt decât fata din fotografie. Și vorbea puțin.

— Cum o chema?

Adriana și-a frecat fruntea.

— Își spunea Maria.

Mara.

Maria.

O singură literă în plus.