Fiica mea a dispărut la șaptesprezece ani, șaisprezece ani mai târziu, am

acum mulți ani.

 

— De unde?

 

— De la un târg.

 

— Ce târg?

A ezitat.

— La Brașov.

Am simțit cum mi se oprește respirația.

Brașovul fusese unul dintre primele orașe în care poliția căutase după dispariția Marei.

— De la cine?

— Nu știu cum o chema.

Am scos telefonul cu mâinile tremurând.

Aveam încă o fotografie cu Mara pe ecranul de blocare.

Era făcută cu două săptămâni înainte să dispară.

I-am întins telefonul.

— Era ea?

Femeia a privit fotografia. Și atunci a încremenit.

— Dumnezeule…

— Era ea?

— Nu știu.

— Vă rog!