Fiica mea a dispărut la șaptesprezece ani, șaisprezece ani mai târziu, am

întoarcă acasă.”

Am citit ultima propoziție de cinci ori.

Apoi am scris pe spatele foii un singur lucru:

„Nu trebuie să știi cum să te întorci. Spune-mi doar unde să vin eu.”

Două zile mai târziu, am ajuns la Sibiu.

Mara mă aștepta într-o cafenea mică.

Am recunoscut-o înainte să se ridice.

Nu pentru că arăta ca adolescenta din fotografiile mele.

Nu mai arăta.

Am recunoscut felul în care își freca degetul mare de marginea unghiei când era speriată.

Făcea asta de când avea cinci ani.

Ne-am privit.

Șaisprezece ani