Pentru prima dată, am văzut nesiguranță în ochii soacrei.
A încercat să-și recapete autoritatea.
— Atunci eu voi lua camera de oaspeți.
Mama a clătinat încet din cap.
— Nu.
Soacra a rămas nemișcată.
— Cum adică “nu”?
Vocea mamei a rămas la fel de calmă.
— Pentru că nu ai fost invitată să te muți aici.
Liniștea devenise apăsătoare.
— Dar sunt mama lui!
Mama a făcut un pas înainte.
— Și eu sunt mama Dianei.
Apoi a arătat spre Maria.
— Iar copilul acesta este nepoata mea. Nimeni nu are dreptul să-i spună că nu