este binevenită în propria ei cameră.
Ochii Mariei s-au umplut de lacrimi.
Mama i-a zâmbit.
— Nu pleci nicăieri, puiule.
Aceasta este casa ta.
Soacra s-a întors din nou spre Alex.
— O să-i lași să-mi vorbească așa?
Alex a inspirat adânc.
Părea că duce în spate ani întregi de tăceri.
Apoi a făcut un pas înainte și s-a așezat lângă mine.
Mi-a luat mâna.
Și a privit-o direct pe mama lui.
— Nu, mamă.
De data aceasta nu.
Ea a rămas fără cuvinte.
— Diana este soția mea.
Maria este fiica mea.
Și