înțepenit. În clipa aceea, dintr-o cameră mică de la capătul holului, s-a auzit un tuse ușoară și un zgomot de jucărie. Emil și-a întors privirea, iar inima i s-a strâns.
— Nu voiam să se afle, murmură ea, încet. Mi-era teamă că dacă știați, o să mă dați afară.
— Să te dau afară? Dar de ce?
— Pentru că lipseam uneori mai devreme. Pentru că luam haine vechi din coșul de donații. Pentru că duceam mâncare acasă… pentru el.
În acel moment, din cameră a apărut un băiețel de vreo șase ani,