Era cel mai temut pacient din tot spitalul — dăduse afară șapte asistente în două luni și se lăuda că poate cumpăra pe oricine. În a treia zi de gardă, m-a privit lung și mi-a spus ceva ce m-a înghețat…

auzisem până atunci:

— De ce nu pleci? Toate au plecat. Tu de ce nu pleci?

Și atunci, nu știu de ce, i-am spus adevărul.

I-am spus de tata, de cele 8 luni fără serviciu, de plicul de pe masa din hol. I-am spus că peste 2 săptămâni trebuie să ducem la bancă banii pe restanțe și că nu-i avem. Că mama a început să se uite prin oraș după o garsonieră cu chirie, ca să fie pregătită.

I-am spus că dacă plec din tura asta, plec dintr-un salariu.

A tăcut