Elena a ridicat din umeri atunci, ca și cum ar fi fost vorba despre ceva mărunt.

a rămas tăcut mult timp. Ioana ne privea pe amândoi, fără să intervină.

— Știi ce a durut cel mai tare, mamă? — a spus el în cele din urmă. — Nu banii. Ci faptul că niciodată nu m-ai întrebat dacă am nevoie de ajutor. Niciodată nu m-ai ales pe mine.

Cuvintele lui mi-au sfâșiat inima. Pentru prima dată am văzut cât de mult suferise în tăcere.

— Îmi pare rău, fiule, — am șoptit. — Nu pot schimba trecutul, dar pot să încerc să fiu o mamă mai bună de acum înainte.

Ioana a pus