Tăcere.
— Vreau să finanțez un spațiu mic în cartierul vostru. O cameră, poate două. Cu rafturi adevărate, cărți, mese. Un loc unde copiii pot veni să citească.
Camila nu respira.
— Și vreau ca tu să te ocupi de el.
— Eu? — a șoptit ea.
— Tu.
Ochii i s-au umplut de lacrimi, dar nu de slăbiciune. De ceva mai puternic.
— N-am studii… n-am experiență…
— Ai făcut o bibliotecă din nimic — a spus el. — Asta e mai mult decât experiență.
Camila a simțit cum i se strânge pieptul.
Toate nopțile reci. Toate cutiile