Ea păstra cutiile goale de la muncă și nimeni nu știa de ce

cu cutii noi? — a întrebat el.

Camila a zâmbit.

— Vedem.

La muncă, totul părea la fel. Aceleași holuri, aceleași șoapte. Dar pentru ea, nimic nu mai era la fel.

La ora zece, șefa i-a spus:

— Camila, te caută cineva la biroul de sus.

Inima i-a sărit în gât.

A urcat încet, cu pași mici. Pentru prima dată, nu se simțea invizibilă în clădirea aceea.

Alexandru o aștepta lângă geam, cu Bucureștiul întins sub ei.

S-a întors când a auzit-o.

— Mulțumesc că ai venit.

Camila a rămas în picioare.

— Spuneți ce